Clipa administratiei.

Dorim prosperitate si un trai mai bun, vrem ceva care sa ne scoata din criza, vrem solutii cu adevart functionale in aceste momente grele ale economiei romanesti, dar ce fac oamenii pe care i-am ales in 2008? Aici vreau sa vorbesc decat la nivelul orasului Ocnele Mari.

Blestemul sarii este adevarat? Se pare ca da. Din pacate nu reusim sa gestionam sub nici un fel in folosul localitatii zacamintele de sare. Nu ne alegem cu nimic in urma extractiei acestui pretios mineral din rarunchii dealurilor din prejur.

Cum gestioneaza un om, primar al orasului, intoarcerea la bugetul local, a banilor castigati de altii, normal, de pe urma sarii de la Ocnele Mari? Eu inca nu am reusit, prieteni, sa descopar acest lucru . Se pare insa ca domnul primar se lauda cu banii si realizarile altora. Amenajarea salinei Cocenesti pentru circuitul turistic este probabil cea mai grandioasa realizare a administratiei Iordache.

Nu ma convins deloc cu asta. Banii castigati de acolo se varsa in bugetul local al Mun Rm. Valcea, care sunt apoi folositi de administratia Gutau pentru a da o fata mult mai buna orasului resedinta de judet.

Oameni buni, treziti-va!!! Cat sa mai suportam asemenea marlanie. Pana cand domnul Petre Iordache nu vine puplic cu date oficiale care sa infirme acest lucru nu o sa fiu convins ca acest mic orasel castiga propriuzis din sare. Odata mult mai populat chiar decat mun. Rm. Valcea, acum mai mult comuna decat oras, ne aflam in pragul desfiintari si traim un adevarat cosmar, prin faptul ca toti cei care au trecut pe la conducerea primariei au fost si sunt in continuare niste impotenti referindu-ma strict la administrarea localitatii.

Cine sa aiba interese in acest orasel? Doar Tanasie, ma indoiesc.Sa na gandim la Roibu sau la Maria Tudor, ba chiar la un nivel mult mai inalt. Ipoteze si intrebari la care nu va pot raspunde acum, dar poate va veni o zi cand vom afla.

Tudor Chirilă – Scrisoare către liceeni.

Consider ca oportună răspândirea acestor memorii (scrisori), a gândurilor de bine ale solistului de la Vama Veche. Tu cititorule deschideţi mintea şi sufletul, analizează, acţionează, fi activ şi treieşteţi viaţa la maxim învăţând şi împărţind cu ceilalţi. Fi mai bun, mai blajin, mai înţelept, ”nu fă din ban un scop ci un mijloc de a evolua” .

Citeşte tu cu mintea ta şi te vei scimba.

Tudor Chirilă – Scrisoare către liceeni.

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa. Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa. Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii? Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii. Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi. Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise. Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc. Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani. Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi. Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!! Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

De la strung la Primărie. Ocnele şi bomba atomică.

Anii au trecut şi ne-am eliberat, comunismul a ”trecut” şi a permis multora din noi experimentarea capitalismului. Uzinele de stat au început să închidă porţile şi să restructureze personalul. Unii au început câte o mică afacere de familie gen consignaţie, dar alţii mai descurcăreţi, a căror soartă fusese mai bună înainte de 89, cu funcţii bune ocupate de pe vremea răposatului şi cu relaţiile încă strânse cu foşti securişti (poate chiar ei însăşi informatori şi turnători), au prosperat mult mai repede.  Din muncitori în uzine, frezori, lacătuşi mecanici, strungari, au devenit intreprinzători. Mulţi nu au reuşit, dar cei care au perseverat şi s-au descurcat, au reuşit să strângă un dram de avere ba chiar  mai mult de atît(tunuri).

Nu vreu să dau vina pe cineva ci pe noi toţi.  Noi toţi suntem vinovaţi de comunism, de metehnele şi moştenirea rămasă pâna azi după 20 ani. Instinctul de autodistrugere funcţionează cu brio şi continuăm să mergem aşa pentru că putem şi ţinem la terfeleală.

E anul 2008 mai-iunie, Ocnele Mari, alegeri pentru Primar şi Consiliul Local. Bătălia cea mai crâncenă se dă între Radu Gheorghe şi Petre Iordache, aici de faţă în tabere rivale, dar în viaţa particulară buni amici. Unul PSD-ist altul PD-L-ist, amândoi intreprinzători şi buni ”gospodari”, hotărîţi să facă ceva pentru acestă mică localitate, fostă staţiune. Rezultatul alegerilor este favorabil d-lui Petre Iordache un învingător aşa cum este tot timpul, un învingator care calcă şi pe cadavre dacă e nevoie, uită de unde a plecat şi cine la ajutat. Da zic bine şi foarte mulţi o ştiu. Acei care au muşcat mîna ocrotitoare a răului dinainte şi au sărit în echipa învingătorului de acum, care a început, uşor uşor,  să joace fotbal cu funduleţele lor. Aceşti pe post de minge sunt martori ai schimbării, sunt martori ai faptului că un strungar nu are capacitatea de a struni o Primărie, sunt martori a cea ce se întîmplă în această instituţie şi în localitate. Efectul schimbări nu a fost cel la care se aştepta multă lume, nu a fost deloc o bombă atomică a schimbării în bine  cât mai degrabă un fâs cu miros de apă de Olăneşti cumpărată cu bani.

Acest articol este o reacţie adversă a publicării grandiosului Raport al Primarului împărţit zilele acestea prin localitate. Raportul prezintă somtuos realizările Primarului din anul ce a trecut de la instalare şi până acum. Păcat că pe hârtie este imprimat tuş, aceasta fiind de calitate chiar delicată putând fi folosită în loc de Zewa.

Acest copac al oraşului, această statuie vie a gloriei, acest coleg de la Uzuc, acest EL mă reprezintă pe deplin şi mă face să fiu euforic când vine vorba de o nouă realizare sau un pas înainte. Sunt învăluit de ură, vreau să mă descarc prin critică, dar trebuie să mai păstrez ceva pentru alte dăţi, să umplu din nou paharul supărării şi să răbuvnesc, să fiu eu acea bombă nucleară a raţiunii şi a conştiinţei. Poate că greşesc criticănd şi mi se va răspunde cu aceeaşi monedă, dar aşa imi dictează inima şi nu interesul.